Catre tineri
(26/4/2012)Scris in: Spiritualitate de:Parintele IonToți tinerii sunt frumoși și plini de viață. Îi privești și te încîntă , te bucură, uneori te sperie, te face să te dai la o parte din calea lor. Alții însă, cînd îi privesc, sunt invidioși , se întristează , devin rigizi și morocănoși , criticiști și eliminatori. Cei mai în vîrstă îi privesc contrariați. Aceasta pentru că istoria omenirii a gravitat cel mai mult în jurul celor în vîrstă , celor înțelepți, poate pentru că societatea le dădea autoritatea s-o facă.
Azi, însă tinerii sunt liberi, sunt puternici, sunt creatori și doritori de schimbare. Ei sunt forța principală care schimbă istoria , care cer o continuă schimbare. Ei doresc să cunoască totul și să experimenteze totul în cel mai scurt timp. Ei sunt niște aventuieri nestăpîniți care vor să schimbe repede fața lumii. Lucrurile cu o vechime de 2 sau 3 ani le numesc depășite. Cei în vîrstă privesc cu înfrigurare că lumea pe care au creat- o ei în tinerețe , se prăbușește și dispare. Tinerii sunt priviți ca cei care strică și îngroapă . Hristos a fost întrebat de un tînăr cum să moștenească viața vesnică. Probabil pentru că doresc să rămînă veșnic tineri. Hristos nu a adresat sfaturi speciale pentru tineri, probabil pentru că știa că nu le plac predicile în general, sunt neascultători și răsvrătitori. Tinerii sunt însă curioși , pun multe întrebari. Părinții nu sunt nici pe departe pregătiți pentru a da răspunsuri. Sunt însă mulți Sfinți Părinți ai Bisericii care s-au adresat tinerilor.
De undeva de sus, din cer, Dumnezeu privește pe scena istoriei omenirii atît pe cei tineri cît și pe cei în virstă. O generație construiește și o alta dărîmă, totul sau aproape totul se transformă în nimic. Ideile însă rămîn iar lucrurile pier. Ideea de locuință a rămas dar casa s-a transformat. Fiecare epoca a construit în felul ei și așa putem spune că locuința are istoria ei , încălțămintea istoria ei, îmbrăcămintea,etc... Construcția trebuie făcută însă pe o temelie. Nu trebuie să credem că putem construi pe nimic. Dumnezeu va face în așa fel ca tineri gropari de azi să fie martori cînd alții îi vor îngropa ceea ce ei au creat. Aceste două categorii de oameni trebuie să conviețuiască în mod obligat. Tinerii să dea viață iar batrînii să dea înțelepciune ; tinerii să se adape din înțelepciunea generațiilor dinaintea lor iar bătrînii să se adape din bucuria vieții care o emană tinerii. Cei în vîrstă trebuie să se bucure cînd viața și lumea este în schimbare, să sprijine și să încurajeze pe cei tineri. Teama nu-și are rostul. Mișcarea și schimbarea înseamnă viață, a te opri și a nu schimba nimic înseamnă moarte. Noi suntem supuși noutății. Istoria omenirii ca și istoria credinței cu personajele ei trebuie respectată și venerată. Aceasta înseamnă să fii ortodox și să ai credință ortodoxă.
Astăzi omenirea are convingerea că toți trăim viața cotidiană într-o casă comună. Ce frumos ar fi să transmitem flacăra vieții, care dă lumină și căldură, plini de bucurie și de speranță. Să nu ne negăm și să nu ne ignorăm unii pe alții. Generațiile trebuie să trăiască îmbrățișate. Viața nu este alcătuită din bucățele, este continuă. Nu există am fost și vom fi, noi suntem azi și trebuie să fim azi atît cei bătrîni cît și cei tineri. Noi trebuie să trăim din plin azi nu cum trăiesc bătrînii în trecut iar tinerii în viitor. Bătrînii trăiesc mult din amintiri iar tinerii din visuri. Noi ortodocșii trăim mult din înțelepciunea istoriei și cuvintele din spritualitatea ortodoxă spunea bătrînul este vocea cea vie care ne- a transmis credința de la Fiul lui Dumnezeu. Amin
